(aproape) 5 ani mai tarziu

So … au trecut aproape 5 ani (mai sunt vreo 2-3 luni) de cand m-am decis sa trec din academic in comercial. O schimbare de macaz care mi-a consumat ceva cicli de procesor inainte de a face efectiv schimbarea 😉

Acum, (aproape) 5 ani mai tarziu, pot spune in cunostinta de cauza ca ambele lumi au plusurile si minusurile lor, tristetile si bucuriile lor, si cred ca atata timp cat cineva este constient si se raporteaza si se calibreaza corect la mediul in care lucreaza, asteptarile sunt previzibile.

Mediul academic este orientat catre cercetare, explorare si experimentare, chiar daca pentru asta trebuie sa sacrifice aplicabilitatea imediata a rezultatelor. Este un mediu excelent pentru a invata si a experimenta. Prietenii stiu de ce 😉

Mediul comercial este orientat catre rezultate. Mai mult sau mai putin imediate, in functie de compania in care esti, insa in urma unui proiect trebuie sa apara rezultate. Altfel, nu se justifica investitia. Si asta este ok, pentru ca o companie trebuie sa se dezvolte 😉

Aud deseori comparatii intre actorii de pe piata de IT, insa foarte putine sunt argumentele reale, la rece, care stau la baza unei decizii asumate. Majoritatea sunt de fapt experiente (pozitive sau nu) personale traite chiar de cei care le povestesc. Nu mai spun ca intr-o singura companie, mutarea de la un manager la altul e cateodata echivalenta cu schimbare companiei 😉

“O idee din imaginatia mea”

Stiu ca la finalul ultimului post am promis ca revin cu un altul care sa continue povestea si care sa puna naluca in lumina reflectoarelor. Si promisiunea este inca “in picioare”. N-am uitat si inca lucrez la asta.

Insa astazi, uitandu-ma la un experiment interesant al celor de la Canon despre care am mai povestit, am mai descoperit unul cel putin la fel de interesant: un scenariu in care fotografi profesionisti sunt pusi fata in fata cu imaginatia unor copii de 5-7 ani (cine nu stie inca, varsta asta este varsta la care Jules Verne s-a apucat de scris ca sa apuce sa termine ;).

Dincolo de proiectiile copiilor, reactia adultilor este absolut savuroasa. Uimire, supriza, inversarea raportului de forta intre fotograf si “client”, aducerea fotografului in afara zonei sale de confort, reactia copiilor la vederea ideilor lor materializate, toate acestea duc experimentul celor de la Canon intr-o zona foarte faina: fotograful este cel ce creeaza povestea (si trebuie sa munceasca pentru asta) !