Regarding me

Am promis ca scriu despre experienta la Amsterdam (si bineinteles de drumul pana acolo si inapoi). Daca am promis am promis. Pentru ca daca nu promiteam, nu mai scriam nimic. Pentru ca la Amsterdam … dar hai sa incepem cu inceputul.

A fost prima data (AFAIR), cand am avut avion de dimineata, cu plecare la 06:20. Asta inseamna ca la 04:00 am plecat din P19 (da, e in Regie) si mai inseamna ca la 03:30 m-am trezit. Urat nu ? Din fericire, la ora aia Bucuresti-ul e liber. Liber liber. Am facut din regie pana la Otopeni, 15-20 de minute. Si 26 de lei. Cu bon.

Am zburat cu Malev. Bucuresti – Budapesta – Amsterdam – Budapesta – Bucuresti. A fost prima data cand am fost intr-un avion care a inceput decolarea IN CURBA. Dap, in curba. Nici nu ajunsese la jumatatea virajului de intrare pe pista de decolare ca a inceput sa accelereze. Tare ! Super cool senzatia. Cel putin pentru mine. Altii nu erau atat de incantati. Deloc. Nici la aterizare capitanul nu s-a lasat mai prejos si a reusit sa aterizeze din 2 bucati si cu o frana din aia sanatoasa, de parca era o armata de pisici in fata avionului.

Cum aveam de asteptat in Budapesta vreo 4 ore, am zis ca poate stilul interesant de pilotat isi gaseste pereche in ceva surpriza pe aeroportul din Budapesta. Si ghici ! Ce nu era in Bucuresti, era in Budapesta. Wireless ! Gratis. Hehe … S-a bucurat si calul, ca de muult nu mai mancase. Niciodata n-am fost mai fericit ca am wireless decat atunci. Ma si gandeam cu groaza ce o sa fac eu 4 ore. Si daca tot aveam wireless, am avut ocazia sa ma dau jme, si sa folosesc voip-ul de la job, pentru a suna “pe interior” pe cei de acasa. Si cei de la servici. Super cool. Usurinta cu care am putut sa folosesc telefonia la cost 0 (cel putin teoretic 0), in conditiile in care alternativa ar fi fost mult mai costisitoare din punct de vedere al pretului, m-a facut sa inteleg mai bine de ce sunt companiile de telefonie pornite impotriva VoIP-ului.

Dupa atata fericire, am purces voiniceste catre poarta de unde urma sa zbor spre Amsterdam. Pe drum (da, era lung drumul intre “porti”), m-am minunat de voiosia cu care lucrau omuletii la un nou terminal al aeroportului si de indicatoarele care iti spuneau cat mai ai pana termini de ocolit. Avionul, un Boeing 737-600 (nu stiu ce naiba o fi 600-le ala), super ok. Instructajul ala de-l fac la inceput insotitoarele de zbor, era acum facut prin intermediul unor display-uri ce coborau din tava si iti aratau ce tre sa faci in caz de … In timpul zborului aveai permanent afisate pe monitorul ala buclucas date despre zbor: altitudine, viteza, pozitie, temperatura exterioara. Am aflat si io, acu, ca romanu’ de pe urma, ca la 12km altitudine afara sunt cam -55 de grade (instant m-am gandit la dl V, caruia ii place la “racoare” [nu bai, nu racoare din aia]).

A doua zi a inceput cu o trezire “dureroasa” (adica numai 5 ore si ceva de somn), la ora 09.00, pentru a putea sa luam si micul dejun. La restaurant ce sa vezi ? Se auzea numai romaneste Mancarea super ok si suficienta. Pe masura ce sa goleau tavile si platourile, erau schimbate on the fly, astfel incat, chiar si la ora 10, cand teoretic se termina cu micul dejun, tavile si platourile din restaurant, erau pline.

Pe plaja, liniste. Sezonul a inceput doar oficial. Si la ei, ca si prin alte parti, inca se lucreaza la amenajarea teraselor si a magazinelor de pe faleza. Ce m-a surprins a fost penuria de bancomate de pe faleza si din hoteluri. Am gasit doar unul singur pe o distanta de 500m, dar si acela era scos din uz. Cum aveam nevoie de leva (pentru ca desi oamenii ar accepta sa platesti si in Euro, sunt totusi reticenti si prefera leva), am cautat o casa de schimb. Am gasit una deschisa si am schimbat din euro in leva, fara sa fie nevoie de pasaport/carte de identitate. Ciudat ? Sau nu ? :)

In hotel nu este wireless in camere. Asta scria si pe voucher. Aseara am plecat lipa lipa pe faleza, cu telefonul in mana, scanand la fiecare 20 de metri dupa retele wireless fara parola. Pana la urma am gasit undeva, la un alt hotel. M-am conectat (traiasca mac book air ;) fara probleme, am facut ce aveam de facut, dupa care mi-am luat jucariile si am plecat acasa. La hotel, ce sa vezi. Telefonul tipa de zor ca a gasit o noua retea wireless. Ma uit mai bine, era chiar wireless de la hotel, care nu era disponibil decat la receptie si la bar.

La cina, hotelul are ceva reguli si cea mai importanta e: nu e voie in tinuta “indecenta” (unde indecent => pantaloni scurti sau alte chestii plaja related). Lucru absolut decent dupa mine. Mancarea disponibila la cina, super ok. Destula, gustoasa; bere si vin la discretie. Una peste alta, un raport foarte bun calitate – pret. Eu unul as vrea sa mai revin si cand o sa fie sezonul in toi, insa nu cred ca impresia buna pe care mi-am facut-o, o sa se schimbe.

Deja nu mai e nici un secret pentru nimeni. Am plecat, de 1 mai, in Bulgaria, la Nisipurile de Aur. Calatoria a inceput prin a ne intreba cum o sa trecem noi granita cu Bogdan, daca el nu are nici un act “international” sau macar European. Drept urmare, intr-o fuga, am depus actele pentru pasaport temporar, la orele 14:00 si la 16:30 aveam pasaportul (promit ca o sa povestesc despre asta intr-un alt post).

Dupa ce am luat pasaportul lui Bogdan, am plecat instant spre Bulgaria. Am iesit din Iasi (prin Bucium) la 16:50. La aproape 02:00 noaptea eram la destinatie (am mai pierdut juma de ora cautand hotelul dar asta nu se pune). 9 ore ~ 600 de km. Medie de 69km/h (conform cu calculatorul de bord).

Drumul a fost relativ ok. La noi (prin Vaslui – Barlad – Tecuci – Braila [bac] – Ovidiu – Mangalia – Vama Veche) drumurile sunt cum le stim cu totii. La ei (Vama – Balcic – Nisipurile de Aur) ca la noi ;)

Hotelul l-am gasit intr-un final, dupa ce am povestit (prin semne ofc) cu un echipaj de politie si un paznic ce parea sa pazeasca o bariera. Peripetii au fost in schimb cu parcarea. Pentru ca, ghici ! Era plina parcarea. De …. ? Romani ! Am reusit pana la urma sa povestim ceva (nu eu, TSu’, care se pare ca se pricepe un pic la limbile astea ciudate ce folosesc caractere chirilice) si sa parcam masina intr-un “loc” in care (ofc) erau numai masini cu numere de .ro . Si pe langa hotel era la fel, asa ca la un moment dat ma intrebam daca suntem in .bg sau un .ro

Anyway … camerele de la hotel sunt pur si simplu bestiale. Sunt mari, paturile sunt comode, iar prin camera gasesti cam tot ce ti-ar trebui (inclusiv instructiuni in limba romana). Exista totusi un singur maaaare neajuns. Nu au internet.

Zilele astea, sunt primele mele zile intr-un loc “all inclusive”. Sunt foarte curios sa vad ce inseamna asta. Si sunt la fel de curios (poate chiar mai curios) sa vad marea. A 2-a oara pe anul asta …

PS 1: Am vrut sa scriu cu diacritice, dar inca nu m-am prins cum se poate pune pe MacOSX, “tastatura programatorului”

PS 2: Posturile sunt cu intarziere pentru ca la hotel nu avem acces la Internet