Ajung în Rm Sărat, cu treabă (la ai mei). Cum primul meu card, pe care acum primesc alocația lui Bogdan, a fost făcut la BCR Rm Sărat, și cum același card are obiceiul să expire la fiecare doi ani, mă gândesc eu în uizdămu meu, să purced voinicește la bigbadbank pentru a ridica cu veselie cardul. Când colo, în fața băncii, pe ștraseu’ din râmnic, ce să vezi: parcare cu plată ! Parcare cu plată frate ! Mi-au picat plombele pe jos (alea de a muncit dințilogu’ vreo două luni). Nici târgu’ lu’ ieși n-are din astea frate ! Să moară … sau mai bine să nu moară. Că poate candidează și în Iași și poate iese. Și poate pune peste tot parcări din ăstea cu plată. Să aibă din ce face altele.

PS_1: primarul din Rm Sărat este de la PNL astfel încât eventualele comentarii răutăcioase cu privire la apartenența politică a fondurilor sunt complet nejustificate;

PS_2: Rm Sărat are pistă pentru bicicliști de pe vremea în care Nichita încă muncea la vila casa lui.

Ieri am plecat din Iași spre București, unde urmează să am timp de 2 zile, întâlniri pe ceva proiect de muls UE. Și bineînțeles, în drum m-am oprit la “prima casă”. Unde mama mare (aka bunica), anunțată cu grijă cu o zi înainte, mă aștepta cu bunătăți numai pentru mine. Un pilaf cu carne de pasăre (de casa), abia făcut și o placintă cu dulceață. Și niste nuci. M-am delectat (culinar) pe îndelete și am plecat fericit, aducându-mi aminte de copilărie, știind că la întoarcere tot pe acolo trec ;)

În ultimii ani am tot căutat un domeniu care să mi se potrivească. Să mă reprezinte, să-l pot folosi atât în interes personal cât și în cazul în care mi-aș dori “altceva”. Să îmi permită să pot avea o adresă de email care să nu conțină termeni care se repetă și în același timp să fie o adresă de email elegantă.

O bună bucată de timp am cochetat cu tot soiul de domenii ciudate (ex: packages.ro) și am ajuns la cele la care nu se gândise nimeni (gnu-linux.ro), până când, într-o zi, mi-a picat o fisă. Și am ajuns la: subredu.name . Și la adresa de email <prenumele_meu> @ subredu.name (sorry, nu vreau să-mi ia boții ăia de adună adrese de mail, ză new șaini adres). Și cred, chiar foarte tare, că este cea mai bună idee pe care am avut-o în ultimul timp :)

PS: dacă mai e vreun Șubredu prin țara asta care vrea adresă de mail pe subredu.name, îl rog să-mi dea un semn :)

Ieri, adică duminică, am făcut friptură de porc cu cartofi (și ciuperci) la tavă. Dar nu oricum, ci carne lăsată la macerat ceva timp. Iar vedeta serii a fost, untura de porc. În loc de ulei, am folosit untură de porc (de la bunica … mea) . Ce a ieșit a fost un deliciu absolut. Toate gusturile și senzațiile plăcute din copilărie s-au adunat în tava aceea pentru a desfăta papilele gustative. Nu a chiulit nici unul :) Bineînțeles că toate astea au mers de minune cu niște castraveți la oțet de aceeași proveniență. A fost bun ! Și o să mai fac :)

25. October 2010 · 1 comment · Categories: foto, hobby

De ziua mea am primit cadou un Fuji S1600 , un aparat ce poate fi încadrat în categoria aparatelor “cinstite”. Sâmbătă, am profitat de o zi pură de toamnă, cu un soare excelent și am mers în parcul Copou împreună cu Bogdan pentru a începe ce mi-am propus de mult: studierea aparatului, pe teren :) Am mai luat cu mine și două seturi de baterii și unul de acumulatori, că nu se știe niciodată. Am făcut în trei ore cam 200 de poze (am utilizat doar setul de baterii care era deja în aparat) pentru a testa cam ce pot scoate cu aparatul. Bineînțeles că eu sunt bâtă la făcut poze. Doar cu o noapte înainte am început să citesc pe ici pe colo ce este ăla shutter și aperture și cam ce înseamnă ele pentru poze. Iată câteva din pozele care mie mi-au plăcut cel mai mult:

PS: pozele nu au fost editate cu nimic.

YM

24. October 2010 · 1 comment · Categories: ganduri, tech

Din vasta mea experiență de interacțiunea cu lumea (adică zero), observ că tot și tot mai mulți preferă să discute pe ym vs orice altceva (telefon, întâlnire fizică, etc). Și pur și simplu nu înțeleg de ce. Cu atât mai mult cu cât (IMHO) YM este complet nepotrivit pentru interacțiunea om-om atunci când încerci să discuți mai mult decât “3 lulele, 3 surcele”. De ce cred că YM nu este un instrument potrivit pentru comunicare ? Iată de ce :

  1. YM (și nu numai) este asincron. Asta înseamnă că poți trimite un mesaj dar nu știi când și dacă persoana îți va răspunde.
  2. Este complet impersonal. Nu cred în LOL, =)) și alte emoticon-uri. În mai mult de 90% din cazuri, emoticonu-urile de pe YM nu exprimă ceea ce simți ci ceea ce ai vrea.
  3. Sunt extrem de puțini cei ce respectă status-ul cuiva. Dacă pui la status busy, pe majoritatea îi doare în spate și sigur va apărea pe undeva o fereastră cu ASL-ul YM-ului: “ești ?” .
  4. Sunt multe persoane care stau invizibile pentru că: “am prea mulți în listă și aș vrea să nu mă deranjeze când lucrez”. Un om normal, în această situație se întreabă: “dacă ești ocupat și ai treabă ce draq cauți pe ym ?”. Răspunsul vine repede: “păi dacă am treabă cu cineva din listă ?”.
  5. YM-ul, face prea mult zgomot. Se întâmplă destul de des ca atunci când porți o discuție să mai apară cineva care va vrea să discute ceva. Nu contează ce. Pentru că atenția ți-a zburat în cealaltă parte :)

Asta este doar ce-mi vine în cap în momentul ăsta. Și sunt sigur că sunt și mai multe motive și argumente chiar mai solide decât ce am spus eu aici care să susțină ceea ce cred. Și invers :)

De mult, de foarte demult, mă bântuie demonii. Orice geek știe că din când în când apare o nevoie (probabil inscripționată în ceva ADN), care nevoie mă împinge grozav de tare de la spate să-mi cumpăr o jucărie nouă. Ceva … tech stuff. De vreo 2-3 luni, fără nici un motiv (pentru că Nokia E63-ul din dotare este pur și simplu excelent), a început să mă roadă pe ici pe colo prin punctele esențiale, o idee. Și ideea asta, îmi spune să-mi iau un telefon cu Android. Că deh … e ultimul trend.

Bineînțeles că cel puțin odată la 2-3 zile, încerc să-mi aduc aminte (de muuuulte ori), că de fapt nu-mi trebuie jucăria. Că e doar ceva trecător. Că sigur mâine apare ceva mai bun, mai frumos. Că de fapt nu e util. Că e greu de umblat cu el. Că e nasol fără tastatură fizică (QWERTY). Că sigur ține puțin bateria. Că de fapt … multe :)

Astăzi, am ajuns într-o reprezentanță Vodafone (draq m-a pus …). Și am văzut device-ul în carcasă și display ( <=> piele și oase). Și l-am butonat un pic. Am plecat doar eu. Serios ! Fața mi-a rămas pe jos, probabil așteptând femeia de serviciu să o dezlipească de pe podea. Telefonul ăla este super fain. Are un display de o claritate și un contrast foarte bun. Cel mai bun din ce am văzut până acum. Iar Android-ul mie mi se pare absolut natural. Nu’ș de ce. Pur și simplu. Jucăria este “săltăreață”, mi se potrivește la fix în palmă și îmi dă o senzație de lucru fain, bine făcut. Din păcate din reprezentanța ăstora trebuie să mai și pleci că altfel sigur îți vinde Gică Vasilică o opțiune nouă, abia apărută, cu care poți să stai 45 de minute în reprezentanțele Vodafone naționale și nelimitat în orașul tău, la doar 3.99 € (fără TVA că ăla e al statului).

Spre norocul meu, aștia de la guvern, au decis întru protejarea bugetarilor de gândul cel necurat al cumpărăturilor HiTech, să taie salariile. Peste tot și din toate fondurile. Da las’ că mă fac eu mare !

21. October 2010 · 1 comment · Categories: rutiere

Foarte des m-am întrebat: oare care este oraşul cu cel mai sălbatic trafic auto ? Unde este cel mai “periculos” să mergi ? Bucureşti ? Cluj ? Constanţa ? Iaşi ? Oradea ? Hmmm … întrebare de baraj, nu ?

Ce pot să spun este că am puţină experienţă la condus. Puţin peste 200k km (după calculele mele). Am condus atât în afară cât şi în România. Anul acesta ne-am propus să mergem cu maşina prin Europa. Bulgaria, Serbia, Croaţia, Slovenia, nordul Italiei, Elveţia, Austria şi Ungaria. În total 4500 de km. Și chiar am mers ;)

Ce există însă în Iași poate fi caracterizat într-un singur cuvânt, fără a greşi foarte mult: haos. Semafoare sincronizate după … (?), străzi foarte înguste şi sensuri unice aiurea, intersecţii semnalizate fără creier şi benzi de circulaţie care se termină brusc, în bordură. Nu mai vorbim de gropi şi denivelări rude cu gropile, ce ţin musai să ocupe cele mai importante artere ale oraşului. Nici măcar străzile principale de legătură între cartiere (ce sunt şi aşa foarte puţine), nu sunt lipsite de gropi. Iar ce este cel mai (puțin) amuzant este că în tot orașul sunt extrem de puține semafoare specifice virării la stânga sau la dreapta. S-a preferat varianta “în cruce”. Prin urmare, se fac cozi. Multe. Și în mijlocul intersecțiilor.

Cam așa se conduce în Iași :-S

În urmă cu puțin timp (martie 2010), Poliția Română a achiziționat un număr de aproximativ 500 de radare “invizibile” pentru a putea detecta mai ușor pe cei ce depășesc limitele de viteză. Pentru că România a intrat în criza economică, și situația politică nu este foarte bună, în timp. scopul noilor aparate radar a fost un pic schimbat. Neoficial, desigur. Au fost “scoase la produs”. Din cate se știe “pe surse”, fiecare agent de circulație are normă de 60 de amenzi pe lună. Această schimbare de tactică și echipament din partea Poliției Române precum și faptul că noile aparate radar pot funcționa într-un mod în care sunt practic nedetectabile de detectoarele de radar, a împins tot mai mulți oameni către stațiile radio în Citizen Band (CB).

Ce se poate face cu o stație CB ? În esență, stațiile de CB facilitează comunicarea între utilizatori (cei mai mulți au și calitatea de șofer). Stațiile CB au, spre deosebire de alte mijloace de comunicare în trafic, o componentă foarte importantă: interacțiunea life, cu un alt om (sau mai mulți). Asta duce la o mai mare responsabilitate și o un grad sporit de interacțiune.

Un aspect foarte important în folosirea stațiilor CB, este faptul ca o conversație poate fi ascultată de oricine (pe o rază de câțiva km), acest lucru contribuind esențial la eliminarea în mare măsură a nevoii de a repeta aceeași informație.  Astfel se ajunge la situații în care este suficient să pornești stația și să afli tot ce ai nevoie, doar din conversațiile dintre ceilalți.

Utilitatea imediată a unei stații CB, este dată de faptul că poți afla, de la ceilalți participanți la trafic, unde sunt amplasate radarele și controalele (ARR, Vamă, Garda Financiară, etc). Acestea sunt informațiile sunt cele mai vehiculate. Interesant este că utilitatea unei stații CB, este cu atât mai importantă cu cât condițiile meteo sunt mai nefavorabile. Argumentez cu un exemplu: în februarie, am reușit să facem Mangalia – Iași, în doar 11 ore, în condiții de iarnă grea și drumuri proaste (numai Mangalia – Brăila a durat 6 ore), datorită informațiilor aflate pe stația CB de la șoferii de TIR, care ne infirmau informațiile oficiale ce spuneau că drumul pe care mergeam noi era închis.

În experiența mea (scurtă) de posesor de stație CB, am avut ocazia să remarc câteva lucruri care m-au pus pe gânduri:

  • șoferii cu stații CB, par a fi mai responsabili decât ceilalți (nu am încă date care să confirme);
  • un drum Iași – București devine mult mai scurt când ai stația pornită;
  • simți că faci parte dintr-o comunitate, maaaare.

Oricum ar fi, eu unul sunt foarte încântat de ceea ce am și de comunitatea în care am intrat.

Switch to our mobile site