Me::Online
M-am gândit să încep o serie de “zilnice”. Adică, short post-uri, în care se pun diverse comenzi/lucruri/idei, pe care le folosesc sau aș vrea să le folosesc zilnic. Astăzi, cum radem din coada de email, mail-urile cu MAILER-DAEMON:
for q in $(mailq | grep MAILER-DAEMON | awk -F ” ” ‘{print $1}’ | sort | sed -e ‘s/*//’ | uniq); do postsuper -d ${q}; done
Presupunem că:
1. ești geek (orice fel/soi/rasă/etc)
2. zborul către destinația X are escală și tu trebuie să aștepți 2 ore între zboruri și trebuie să alegi între 2 aeroporturi:
a) Viena (unde ai internet gratis)
b) orice alt aeroport unde nu ai internet gratis (TTT)
Ce alegi ? :)
Morala: un serviciu atât de mic ca internet gratis, cântărește foarte mult. Deci: VIE = pasageri + geeks, TTT = pasageri – geeks. VIE caștigă.
Am fost, am trăit, am văzut. Ce-aș recomanda și altora:
Croația
“De ce să mergi în Caraibe când poți veni în Croația ?”. Asta era o reclamă ce făcea reclamă la Croația. Cei ce au gandit asta au avut dreptate. Apa este extraordinară iar aricii de mare, algele și pestii voioși și mari amatori de mâncare, sunt la tot pasul și unde mai pui că nici măcar nu trebuie să bagi nasul sub apă ca să vezi toate astea :)
Croația este plină de suprize și multă istorie. Aflată langă Italia și cu o coastă impresionantă (aproximativ 5000km, incluzând țărmul insulelor), Croația a fost de-a lungul timpului cucerită și influențată masiv de catre romani, venețieni, turci. Nu este insula mai mare care să nu aibă un oraș vechi, un turn fortificat sau o biserică veche cu o arhitectură impresionantă.
Insulele (cele pe lângă care am trecut noi), sunt extraordinare. Numai bune de explorat, foarte putin populate și cu o sumedenie de golfuri, bine ascunse de capriciile și viclenia mării, în care poți rămâne. Dacă vrei să rămâi pe uscat, pe vreo insula, nu lipsește nimic. Poți închiria biciclete, scutere și chiar mașini, în funcție de cât de mare e insula. În Mjlet de exemplu, am ales să ne plimbăm cu bicicleta prin rezervație.
Unde am mers noi: Dubrovnik, Mjlet, Korcula, Vis, Biseva
Viena
Hotelul Linder. Supranumit de noi “La 4 perne”, după numărul de perne pentru fiecare oaspete, hotelul este excelent iar locația numai bună pentru o vizită la Belvedere. Și unde mai pui că dimineața au șuncă prăjită de care imi place mie :D
Parcul de distracții. Un parc de distracții în care toata lumea are treabă, și mari și mici și curajoși și linistiți. Și musai, trebuie început cu Prater, pentru o vedere de ansamblu a Vienei.
Odată ajunși în Viena, unde urma să stăm o noapte pentru a lua avionul spre Iași, credeam că am terminat cu surprizele plăcute din acest concediu. Ei bine, nu a fost așa. Pot să spun că am petrecut o jumătate de zi extraordinară, în unul din cele mai faine 2 locuri din Viena: parcul de distracții.
Am început cu o pizza și un wurst ascuns într-o pită facută pe vatră și nelipsita bere :) , după care am purces voinicește spre bătrâneasca, și vestita, roata, după care am continuat cu tot ce ne-a trecut prin cap: tobogane (unde se aplica principiul: “un fund am și trebuie să-l folosesc” – link la site-ul lu alma), tras cu pușca, aruncat cu mingi în piramide de cutii de conserve, șoarecele amețit, mașinuțe (cu bușituri), tras cu arcul, casa cu dinozauri, casa gheții (unde o focă ne-a spălat bine pe față). Cel mai distractiv a fost un aparat la care trebuia sa pocnești niste capete de maimuțoi (ce ieșeau repede din el), cu o maciucă. Probabil că trebuiau pocniți după o logică, însă noi i-am pocnit voinicește pe toți.
Una peste alta, abia când am terminat turul parcului ne-am dat seama că trecuseră mai bine de 5 ore de când eram acolo. 5 ore care au zburat pur și simplu, lasând în loc bucurie și multă voie bună.
Abia aștept să ajung și la celalalt loc super fain din Viena: grădina zoologică >:)
De data asta nu o să povestesc în detaliu ce am vazut și pe unde am fost. Am să spun doar că a fost una din cele mai neașteptate și mai plină de surprize călătorie pe care am facut-o până acum.
Am avut ocazia să stau “la ancora” într-un golf în care nu mai era nimeni (în afară de o mulțime de viețuitoare [pe mal, bineînțeles]), să vizitez o grotă în care lumina de un albastru pur izvora de sub stânci, să privesc apusuri de soare cum nu am crezut că există, și ca sa fie tacâmul complet, să merg pe furtună aproape jumătate de zi și la final să privesc cu totul altfel un port bine ascuns de mare :)
Nu mai vreau decât să mulțumesc celor care m-au dus în această călătorie și care mi-au arătat că marea este o lume aparte, plină de surprize, care abia așteaptă să se dezvăluie celor ce vor să o exploreze.
PS: Coasta, a fost a Croației
Ce poate fi mai frumos decat sa:
Eu stiu ! Eu stiu !
Ce ?
Tot ceea ce urmeaza ?
