“Emotii mari ! Turbo trece in frunte !”. Nu . Nu prea are legatura cu deplasarea mea minunata, doar ca mi-am adus aminte de reclama, chiar acu :)
Revenind, Amsterdam – Budapesta, nu stiu de ce, a fost mult mai scurt ca la dus. Cred ca am facut de 2 ori mai putin ca timp. Cred ca totusi are legatura cu linistea de dupa nori. Nu stiu cum sa zic. In Amsterdam, urat. Foarte urat. Ceata, ploaie, nori. Urat, ce sa mai ! Dupa ce am decolat si am urcat deasupra norilor, am avut parte de un moment (mai lung) de profunda uimire si liniste. Soare si mult alb ! Si albastru. Intr-o combinatii si forme perfecte. Am ramas mut, vreo 10 minute, cu nasul lipit de geam. Nu-mi venea sa cred ca mai exista si soare :)
Inainte de a pleca din Amsterdam, m-am tot gandit daca am timp suficient sa ajung la zborul care urma sa ma duca in Bucuresti. Aveam doar 50 de minute, toate cat se poate de oficiale. Am pierdut 10 din ele pentru transfer in aeroport, 10 pe drumul catre verificarea pasapoartelor si inca 10 pentru a ajunge la poarta cu pricina. Ah ! Si inca 10 pentru toaleta :”> . Si mi-au mai ramas 10. Pe care le-am folosit super ultra eficient. Am postat pe blog, primele 2 post-uri. De al treilea post n-am mai avut timp, iar al 4-lea oricum nu aveam cum sa-l scriu, pentru ca nu se terminase inca calatoria. Logic, nu ?
Zborul spre Bucuresti a fost un dus rece ! Am avut compatrioti in avion ! Care au reusit sa imi aduca aminte cum e prin tara. Din fericire pentru mine am avut companie placuta in Otopeni. Si am reusit sa ajung in stare vesela in caminul vesel. Unde am dormit. Mult. Vreo 6 ore :) Cand mi-am luat plicul, cu cele 18 hartii (plus inca 3 care trebuiau facute) si m-am indreptat voiniceste catre Rectorat. Unde …
Neee … asta e alta poveste.
